Tanti Anica

Tanti Anica era femeie de serviciu pe etajul al saselea, unde erau birourile catedrei de Cibernetica Economica. Venea dimineata de la cinci. Pana la 7,30 totul era luna. Era singura care batea covoarele, care spala saptamanal pe jos. Iti era mai mare dragul sa vii la munca. Geamurile luceau de curatenie, fie vara, fie iarna. Intr-un an, cand rector era profesorul Ilie Vaduva si prorector era profesoara Viorica Neculau, s-a intamplat ca acestia sa viziteze salile de la etajul al patrulea din cladirea Ciberneticii. Eu venisem cu copiii mei pentru ca nu aveam cu cine sa-i las acasa si eram sa dau mutatiile de membru PCR absolventilor. Copiii ramasesera singuri si le lasasem acuarele sa picteze. Numai ca ei pictau pe peretii proaspeti varuiti ai salii unde credeam eu ca stau cuminti. cand au intrat in sala cei doi conducatori ai ASE, i-au intrebat ai cui sunt, ce fac ei acolo, intr-un cuvant s-au purtat foarte frumos. ma asteptam sa fiu tras la raspundere, sa primesc observatie, lucru care nu s-a intamplat. Amandoi erau mari iubitori de copii. Au chemat-o pe tanti Anica si i-au spus ca a doua zi sa-i puna pe zugravi sa refaca pe colo si pe colo. cand am revenit eu micutii mei desavarsau ceea ce incepusera. mai mult, luau bucati de hartie, le bagau in vopsele si le aruncau pe pereti. Deja sala devenise un mare deranj. cand l-am intalnit pe profesorul Vaduva m-a intrebat ce fac micutii, iar doamna Viorica Neculau ori de cate ori ma vedea imi zicea ca am niste copii frumosi foc. Tanti Anica mi-a zis ca ii va chema pe zugravi, lucru care s-a si intamplat. dansa a facut din nou curat in acea sala de nu s-a cunoscut ca au treciut pe acolo micii mei vandali. cand a iesit la pensiue, toti am fost de tafa sa-i multumim pentru tot ce a facut pentru noi, cei de pe etaj. Barbatii, fara exceptie, i-am sarutat mana si am ramas tristi, ca un om special pleca, pentryu ca iesa la pensie.